Deși nu sunt cel mai mare fan al definițiilor, aș vrea să înțelegem mai bine termenul de REZILIENȚĂ. Unii autori (Varvarin, 2009) spun că reziliența se referă la “menținerea integrității minții și a unei credințe în ceva pozitiv din sine însuși și, în mod potențial și din ceilalți”.
American Psychological Association (APA) definește reziliența ca fiind “procesul și rezultatul adaptării la experiențe de viață dificile sau provocatoare, în special prin flexibilitate mentală, emoțională și comportamentală și ajustări la cerințe externe și interne”. În articolul de azi voi vorbi despre câteva aspecte care țin de reziliență urmând ca, în următoarele articole să intrăm într-o mai mare profunzime.
Unele studii ne arată că reziliența are 5 stâlpi pe care se sprijină:
Alți autori (Rossouw și Rossouw, 2016) ne vorbesc despre cei 6 factori predictivi ai rezilienței, și anume:
Le vom relua mai jos, pe rând, pe fiecare dintre ele.
Viziunea include concepte precum eficiența sinelui, abilitatea de a ne atinge scopurile, competențele sociale și intelectuale (aici este foarte important de menționat ca “simțul competenței” să fie cât mai calibrat cu realitatea). Mai vorbim aici și de un sentiment al controlului sau poate mai corect spus al “calității de agent” asupra propriei vieți (eu sunt cel/cea care ia deciziile in viața mea, de mine depinde cât mă implic in diverse activități, ce fel de oameni las să se apropie de mine, pot să fac ceea ce depinde de mine). Autorii mai vorbesc despre standarde înalte (etica în relații sociale, etică a muncii, principii solide legate de trăirea propriei vieți și de asemenea despre un sentiment al speranței și al optimismului.
Abilitatea de a mă conține emoțional se referă predominant la a identifica, înțelege și accepta ceea ce simțim aici și acum. Nu înseamnă că trebuie să și manifest către exterior ceea ce simt, însă este vital să fiu conștient de ceea ce simt și de faptul că emoțiile nu sunt permanente. De exemplu: într-o situație la job în care am fost lezat nu înseamnă că voi plânge sau voi jigni pe cineva însă poate însemna să “ cer ajutorul unui prieten” pentru a-i împărtăși durerea mea iar mai apoi, dacă aleg, o discuție cât mai asertivă cu persoana care m-a lezat.
Conținerea emoțională mai implică și această abilitate de autocontrol (a nu se înțelege inhibiție emoțională, ci că îmi pot “regla” comportamentul care ar putea fi generat de emoțiile intense.
Tenacitatea se împarte, conform autorilor, în perseverență și “putere/forță mentală”. Când vorbim de putere mentală ne referim la capacitatea de a răspunde situațiilor stresante cu implicare, control (“fac ceea ce pot face eu în această situație”) și super-puterea de a transforma experiențele neplăcute în experiențe de învățare și creștere.
Gândirea critică însemnând aici abilitatea de rezolva probleme, cunoașterea resurselor proprii și a limitărilor personale (inclusiv faptul că pot să caut resurse în locurile potrivite și la oamenii potriviți).
Colaborarea/comunitatea: vorbim aici de relații împlinitoare, sănătoase, grup social care oferă sprijin și grijă.
Starea de sănătate: însemnând atât sănătatea fizică, sport/activitatea fizică, alimentație cât mai echilibrată și diversă, igiena somnului ( știu că se spune că “Sleep is for the weak” însă dacă aruncați o privire pe discursul lui Matthew Walker, veți vedea câte lucruri “repară” somnul). Tot aici la starea de sănătate este de notat sănătatea mentală, cu grija față de sine (atenție la burn-out și supra-implicare) și conectarea la propria minte și propriul corp (ce îmi face bine pe termen scurt/mediu/lung?, în care medii sociale și lângă care oameni simt că “înfloresc”? Ce situații mă epuizează mental? Cum îi fac eu să simtă pe cei din jurul meu?)
În final, vă invit la un exercițiu de reflectare asupra unui moment în care viața v-a “faultat”. Gândiți-vă la o situație în care cineva v-a respins sau în care ați ratat ceva foarte important sau un plan care vă era foarte drag și s-a năruit. La această situație ne vom referi ca la “ușa închisă” (în nas). Gândiți-vă acum la ce s-a întâmplat apoi: ce uși s-au deschis? Ce anume nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă ușa aceea nu se închidea?
Notați câteva idei legat de ambele “uși” iar apoi reflectați la următoarele întrebări:
Spor la reflectat și… la cafeluță! Să avem cu toții curiozitatea să înțelegem what makes us Feel Good și care sunt modalitățile prin care putem să accesăm starea de reziliență.
Resurse utile: Spotify- Brene Brown, Unlocking Us, with Oprah Winfrey and Dr. Bruce Perry on Trauma, Resilience and Healing
Ted Talk: Matthew Walker
Mai multe despre programul IT’S OK aici.
